Eu sunt propriul meu Zeu. Mi-am inceput Facerea intr-o zi de marti, lunea de obicei eram prins cu alte treburi. Stiu ca altii au inceput cu dreptul, generand din palma taramuri, ape, vietuitoare…eu…, eu mi-am iesit din urechea dreapta. M-am gandit sa fiu nonconformist, sa ard etapele, cine mai are nevoie de taramuri, ape si vietuitoare cand e plina mitologia de asa ceva! Si in mod clar, NU eram gol in momentul Facerii, ma respect mult prea mult, ca zeu, pentru a-mi permite riscul vreunei reprezentari nude pe cine stie ce pergament succesoral. Atat mi-ar mai fi trebuit ca peste mii de ani , la cine stie ce Efes sa se dezbata natura-mi falico-divina! Fereasca zeii! A doua zi, miercuri, stateam plictisit la umbra unui maslin dintr-o gradina pe care o gasisem in seara zilei de marti, cand inainte de culcare aruncasem un ochi prin creatiile altora. Scosesem marul din discutie pentru ca deocamdata nu aveam chef de vreun alter ego feminin, cel putin, nu saptamana asta. Ma gandeam la pasul urmator, oare ce ar trebui sa mai fac pentru mine? Sunt burlac, bine imbracat, fara obligatii…!! Si totusi e cam multa plictiseala, poate ideea consoartei costale nu e prea rea, totusi cateva zile fara stres nu imi pot dauna. Poate acum ar fi momentul sa imi inzestrez gradina cu o vecinatate clasica, taramuri, ape, vietuitoare… . Le scot si pe astea din cealalta ureche si ma culc pentru cateva zile. Dar joi, de dimineata, nu m-a trezit briza marii si nu m-au picurat lacrimi de roua inca nepoluata de ignoranta altor Creati, ci, surprinzator, langa mine sedea o femeie. Era goala ( ce cliseu!), tolanita intr-o tufa, gravida si ma privea amenintator! Era fugita din geneza altui Creator, unul pe nume Yehova, se pare ca se incurcase cu un sarpe local, iar barbatul din a carei coasta fusese smulsa o alungase cu furca. Acesta era un moment din acela in care ar fi trebuit sa cad in genunchi si sa ma rog zeilor…ma rog, e absurd, nu imi pot insela singur sperantele. Am intrebat-o ce doreste de la mine, de ce nu a ramas la Adamul ei, in gradina lui sub marul ei. Mi-a raspuns ca Yehova a considerat adulterul o greseala (ce oroare) si prin partaj gradina cu tot cu mar a revenit lui Adam iar ea a fost expulzata fortat din din acel Eden. In sfarsit, o altercatie cu un alt Creator fiind ultimul lucru de care mai aveam nevoie intr-o zi de joi, am acceptat-o resemnat in geneza mea. Oricum, ma mangai cu faptul ca nu a mai trebuit sa scot, pe cine stie ce orificiu, cine stie ce creatura feminina. Vineri insa, femeia a inceput sa nasca si …si nu s-a mai oprit pana duminica!! A scos ca dintr-un sac fara fund, popoare , state, civilizatii intregi si iata-ma, fara voie, pastorul unei umanitati veninoase (se trage de la tata) si perfide ( de la mama) ce incepu sa ma traga de barba cerandu-mi violent….mantuirea! M-am urcat profund iritat in varful maslinului rugandu-i sa imi astepte ..mostenitorul, propriul meu Mesia, ce va veni si ii va mantui la sfarsitul timpurilor.
